Tura la Mlastina Iezerul Mare de la Desesti – 12 octombrie 2014

octombrie 13th, 2014

Ziua de duminica se anunta una extrem de frumoasa. Hotaram sa facem o tura pana la Desesti la Mlastina Iezerul Mare. Prezenti doar doi din cei multi, pornim cu masina lui Cristi spre Desesti. Ajungem acolo in jur de ora 11.00, lasam masina langa birt, ne luam rucsacii si pornim spre casa lui Viorel. Merele ionatane si florile ne zambesc din curtile oamenilor.

Natura s-a imbracat in culorile toamnei iar noi profitam din plin de aparatele foto pentru a imortaliza fiecare petec de rai din drumul nostru. Nu ratam ocazia de a fotografia si oamenii pe care-i intalnim imbracati in portul popular, mergand la biserica.

Facem un mic popas la prietenul nostru Viorel, care se horaraste sa ne insoteasca pana la Iezer. Bucurosi de companie pornim spre lac dar nu inainte de a face o poza cu ghioaga pentru ursi.

Urmam marcajul triunghi rosu,

ascultand de calauza noastra care ne explica denumirile locurilor pe unde trecem. Asa aflam de “Fantana lui Radu”, “Poiana de sub Tisa”, “Varful Tisa” si multe alte denumiri sau povesti cu sau fara legatura cu zona. Ca sa nu fie drumul prea monoton suntem intampinati de cativa dulai de la o stana din apropiere. Nu se tem de noi asa ca sunt nevoit sa recurg la o varianta de intimidare cu petarde. Ele isi fac efectul doar pe jumatate. Cainii se retrag mai aproape de cioban latrand in continuare. Ne oprim pentru cateva minute la taifas cu seful stanei

dupa care continuam traseul inconjurati de poieni si paduri de foioase multicolore.

Pe drumul nostru gasim o multime de ciuperci pe care bineinteles ca le culegem repejor.

Facem opriri dese pentru fotografii,

timp in care mai aflam cate ceva despre aceste minunate locuri. Viorel se hotaraste sa ne duca la Iezer pe un traseu nou. Pentru ca incepe un urcus mai anevoios, facem intai o pauza de tigara apoi urcam pieptis prin padure pe o poteca plina de vegetatie, semn ca nu a fost folosita de multa vreme.

La capatul de sus al padurii gasim cativa fagi seculari cu forme interesante.

Ajungem intr-un final intr-o poiana cu un colorit aparte, datorita diverselor specii de arbori. Frunzele de Frasin au o culoare galbena contrastand cu cele ale fagului si a mesteacanului.

Dupa inca 10 minute de mers ajungem la izvor. Apa rece si limpede ne indeamna sa o gustam.

Cu pasi repezi ne indreptam spre Iezerul Mare. Turbaria este precum o mare plapuma in care te scufunzi la fiecare pas. Gustam din afinele zemoase si dulci gasite pe turbarie. Facem cateva fotografii cu peisajul din jur, cu ochiul de apa in care se reflecta cerul albastru.

Foamea incepe sa puna stapanire pe noi asa ca ne retragem la marginea turbariei si incropim un foc pentru a praji o slanina adevarata cu ceapa rosie eco.

Scoatem din rucsac si alte bunatati cum ar fi: branza topita facuta acasa, castraveti murati, oua fierte, paine de casa proaspata, tuica de prune autentica,

prajitura cu mere. Dupa mai bine de o ora de pauza ne retragem incet spre casa. Gasim pe drum o multime de ciuperci pe care la un moment dat renuntam sa le mai culegem din lipsa de spatiu.

Ultimele raze ale soarelui fac din padurea de foioase un taram de rai.

Ultima portiune de coborare o facem cu frontalele.

Multumim prietenului nostru Viorel si familiei  pentru ca au fost niste gazde deosebite, pentru  ca ne-a aratat un nou traseu spre Iezer precum si pentru informatiile pe care le-a furnizat despre aceste locuri. O tura bogata in informatii, fotografii si ciuperci.

Fotografii realizate de Cristi si generalul.