Prognoza meteo ok, timp liber, chef de drumetie, dragoste de munte, doua Camelii. Conditii numai bune pentru a trage o fuga in Muntii Rodnei 2 zile.

Ne organizam rapid, de pe o zi pe alta, si iata-ne sambata, intr-o zi cu mult soare, pornite sa strabatem un drum destul de lung pana la Caldarea Iezer din Muntii Rodnei, planuind ca a doua zi sa urcam pe varful Pietrosul Mare.

Dupa ce admiram masivul din Borsa,

si pomii infloriti,

Strabatem zona de case abia asteptand sa ajungem la primul panou informativ din rezervatie, semn ca apoi vom fii doar noi, natura si eventual alti turisti iubitori de munte.

Pe traseu ne mai oprim sa mai facem cate o fotografie, sa admiram muntele.

Iata-ne ajunse si la primul panou.

De aici, mici aventuri. Traseul nu a fost greu, dar il vom tine minte pentru ca

Ne-am speriat de vipere, cam amortite inca dupa iarna

Am gasit 1 Leu norocos pe drum

Mai cate o pauza de odihna, apoi din nou la drum,

La locul de popas Belvedere insa am avut o surpriza neplacuta, sa constatam ca panoul informativ existent acolo a fost taiat si aruncat langa stanca.

Pe ultima parte a traseului pana la Iezer am gasit branduse, poate ultimele care le mai vedem anul asta.

Am admirat Borsa de sus

O ultima pauza sa ne tragem sufletul inainte de ultima panta

A urmat apoi zona de la parapeti, pe care am trecut-o cu grija deoarece zapada era mare, moale, mai alunecam, zona de care stiam ca in timpul iernii nu este deloc sigura si care am crezut ca va fi cea mai grea din toata drumetia.

Dar am trecut cu bine si de ea, si am ajuns la primul nostrum obiectiv, Caldarea Iezer.

Caldarea Iezer nu putea ramane neimortalizata in fotografii, cu zonele mari inca acoperite de zapada, cu Iezerul pe doua treimi inca inghetat.

A doua zi, la primele ore ale diminetii, adica ora 4.00, echipate cu frontale, inarmate cu vointa, am plecat spre varf, incercand sa gasim calea cea mai usoara si mai sigura de urcare, mai ales ca traseul de vara era vizibil doar pe prima parte datorita marcajelor de pe stanci. Nu a fost deloc usor, in special ultima parte pe care am luat-o pieptis spre cornisa.

Zorii zilei, norii, luna, rasaritul, joaca soarelui cu norii nu pot fi descrise in cuvinte, poate doar prin imaginile surprinse

La ora 7 dimineata am ajuns in Sa. Unde spectacolul oferit de natura ne-a incantat ochii si sufletul. Chiar si un cuc ne-a spus Buna dimineata cu cativa metri inainte de varf.

Ca de obicei, o poza pe varf

Am admirat privelistea si ne-am incarcat sufletul cu frumusete, iar la ora 8 am inceput coborarea, pe unde am urcat. Nu a fost deloc usoara, dar pentru ca in orice exista si o parte frumoasa, am avut ocazia sa vedem caprele negre si chiar sa le facem cateva fotografii.

La ora 10 si cateva minute am ajuns triumfatoare inapoi

Am mancat ca eram rupte de foame amandoua, ne-am facut bagajele , si dupa o ultima privire acordata caldarii acum acoperita de nori,

am coborat in Borsa, de unde, dupa ce ne-am premiat cu o prajitura delicioasa si o cafea naturala, am luat-o spre casa, putin obosite dar multumite.

Semneaza Cami N.

Si Cami D.