Activitati

Tura pe Pietrosul Rodnei (2303 m)

 

 

10 iunie 2010

Dupa saptamani si luni de asteptari, a venit si vremea turei din Muntii Rodnei – Vf. Pietrosul (2303 m) sau acoperisul Carpatilor Orientali.

Tura, planificata in fiecare an la mijlocul lunii iunie, atunci cand infloreste rododendronul sau smardarul. Muntele este cuprins parca de flacari datorita acestor flori ocrotite, cu o aroma deosebita.

 Ca de obicei, in ture, invitam si alte cluburi si asociatii de turism. Si anul acesta au fost alaturi de noi reprezentanti de la Clubul de Turism Creasta Cocosului, Clubul de Speologie Montana, Artis Oradea precum si alte persoane care nu sunt afiliate la nici o asociatie de turism. In total am fost 36 de persoane. Ionut si cu mine am plecat cu doua zile mai devreme sa rezolvam cazarea, urmand ca ceilalti sa vina abia sambata la pranz.

Joi dimineata imbarcati in microbuzul de ora 6 am plecat spre Borsa. Ultimele cumparaturi facute la Unicarm si directia pe Valea Pietroasa spre Caldarea Iezerului. La pornire din Borsa vremea a fost frumoasa cu o adiere blanda tocmai buna pentru urcat. Cu putin dupa ultima casa pe stanga au inceput sa apara norii negrii dinspre Pietrosu’. Aproape de “belvedere” am fost “sfintiti” cu o ploaie calda de vara. Pana la statia meteo am avut parte de cateva ropote de ploaie care pe mine m-au facut zob. Ionut si-a folosit pelerina si a scapat oarecum de dusul muntelui.

Avand timp berechet la dispozitie nu ne-am pus pe alergat, asa ca am putut sa fotografiem si sa filmam tot ce ne-a iesit in cale. Tot drumul am fost escortati de doi caini, veniti tocmai de la ultima casa pe stanga. Cainele cel mare era un adevarat ecologist si unde gasea ceva plastic sau cauciuc il lua in gura si il transporta mai departe dar nu inainte de a ne face o demonstratie vroind parca sa ne spuna ca nu e bine sa lasi in urma ta asemenea mizerii.

Am ajuns la statia meteo abia la ora 16.00. Dupa ce le-am salutat pe gazde si ne-am ocupat camera, am plecat spre Lacul Iezer.

Nu am apucat sa facem prea multe fotografii deoarece soarele incepea sa se ascunda dupa Piciorul Mosului lasand caldarea Iezerului intr-o umbra rece. Caldarea prezenta pe ici pe colo petice de zapada care alternand cu rosul rododendronilor, verdele jneapanului si multitudinea de culori ale celorlate flori iti dadea impresia ca te afli undeva la portile raiului.

 Linistea era perturbata doar de tipatul marmotelor sau de ciripitul pasarilor. Stingerea s-a dat la ora 22.00.

 

11 iunie 2010

Dupa o noapte fara tantari, fara caldurile toride din oras si mai ales intr-o liniste deplina, desteptarea s-a facut cu putin inaintea rasaritului. Ionut a iesit sa filmeze si sa fotografieze rasaritul.

Pentru ziua de azi, am ales circuitul caldarii iezerului, mai precis  Piatra Alba – Vf Pietrosul, un circuit de cateva ore care iti da posibilitatea sa admiri de sus intreg lantul Muntilor Rodnei.

Dupa micul dejun, am plecat la drum la ora 6.50, urmand poteca ce porneste din partea dreapta a statiei, cum privesti spre Borsa, poteca ce urca in serpentine de-a lungul crestei Piatra Alba pana la extremitatea nord-estica  a acesteia. Poteca urca lin pe curba de nivel si este presarata de o multitudine de flori aparute in ultima saptamana dupa incalzirea vremii. Aici am gasit pe langa rododendroni, degetarut, ochiul gainii, ciubotica cucului si multe alte specii necunoscute de noi.

Daca era Ionica cu noi nu aveam probleme in privinta denumirii plantelor. El este un fel de “specialist” in flora muntilor nostri.

Ceea ce pare interesant este faptul ca nu am vazut nici o capra neagra desi am pastrat linistea la limitele cele mai stricte. Desigur am aflat ca la numaratoarea care a avut loc in urma cu doua zile s-au numarat 137 de capre, dintre care marea majoritate se afla in zona Varfului Ineu – Judetul Bistrita.

In schimb am zarit cativa turisti care au innoptat intre Vf. Buhaescu si Saua Pietrosului. Am ajuns in Saua Pietrosului in jurul orei 13.00. Dupa o intalnire amicala cu trei turisti polonezi ne-am continuat drumul spre varf, unde am poposit mai bine de o ora, timp in care am luat pranzul traditional compus din conserva de peste, ceafa de porc afumata si fiarta, salata de rosii si castraveti.

In jurul orei 14.30 am pornit-o spre lac. Pe traseu am reusit sa fotografiem si cateva gentiene deosebite.

La jumatatea drumului am zarit o marmota care se pare ca ne-a vazut prima si a disparut intr-una din multele vizuine de pe acest versant. Cu un gust amar dupa aceasta ratare, am pornit spre lac cu atentia marita, poate, poate vom mai zari ceva . Din pacate nu a fost sa fie. Totusi pe ultima panta inainte de a ajunge la lac am zarit un turist urcand agale spre noi. Ionut a presupus ca este Marius dupa echipament si mers. Probabil ca nici unul dintre noi nu a crezut pe deplin acest lucru si totusi acest turist a fost chiar Marius care s-a hotarat in ultima clipa sa faca o noapte alba pe Varful Pietrosul sub cerul liber. Ne-am salutat si am povestit cateva minute, pana ce a inceput sa ma supere stomacul de foame. Ne-am luat ramas bun si am plecat la statia meteo unde am pregatit o supa de pui cu galuste, o mancare de fasole cu carnati si costita si o salata de rosii si castraveti. Inainte de asta am gustat o tuica buna de prune si am incheiat cu cate un pahar de vin rosu pus la rece.

Seara ne-am culcat abia dupa ora 23.00, stand la discutii cu gazdele noastre, vorbind despre cate in luna si-n stele. Din pacate maine trebuie sa ma intorc la cele lumesti. Incepe serviciul, caldura, tantarii si zgomotele urbei.

 

12 iunie 2010

Desteptarea s-a dat abia la ora 6.00. Am strans lucrurile, am facut curat in camera asa cum ne-am obisnuit de ani de zile si i-am obisnuit si pe cei care vin cu noi si dupa micul dejun am pornit spre Schit, unde urmeaza sa ne intalnim cu colegii nostri. Chiar inainte sa plecam si-a facut aparitia si colegul nostru Marius care a avut o noapte de neinvidiat.

L-am lasat la casuta sa-si serveasca micul dejun, urmand sa ne ajunga din urma. Ne-am reintalnit la “belvedere”. Pana la urma am ales drumul care duce la schit, un drum mai lin si cu mai multa umbra. Oamenii erau ba la sapa, ba la coasa raspunzand la salutul nostru. Am ajuns mai devreme decat colegii nostri, asa ca ne-am “dezmortit” picioarele in apa care vine din Lacul Iezer a carei temperatura nu depaseste 5-6 grade. In jurul orei 10.30 au aparut si colegii nostri incantati ca pot cobora din masinile supraincalzite.

Putini si-au dat seama ca ii asteapta un drum lung si istovitor datorita in primul rand soarelui dogoritor, apoi drumului care urca cand pieptis cand mai lin  si nu in ultimul rand lipsei de apa la un moment dat.

Dupa semnarea regulamentului excursiei de catre fiecare participant in parte, ne-am luat ramas bun si fiecare a plecat pe drumul lui. Eu spre casa iar grupul spre Caldarea Iezer.

 Au reusit sa ajunga in caldare la ora 15.30,

si-au ocupat locurile si dupa odihna binemeritata  au pornit spre Varful Pietrosul in jurul orei 19.00. O

parte au ramas jos fiind obositi si stiind ca si a doua zi dimineata se va face acelasi traseu spre varf. Ajunsi pe varf o parte dintre fotografi au fost dezamagiti de atmosfera incarcata cu particule, privandu-i de posibilitatea realizarii unor fotografii de exceptie. Dar asa se comporta muntele cu cei care doresc sa-i cunoasca toate fetele intr-o singura tura. Este imposibil asa ceva. Muntele se lasa cucerit treptat si doar acei drumeti care-l si respecta, au parte de toata splendoarea lui. Muntele trebuie respectat si nu cucerit. Dupa poza de grup facuta pe varf,

trupa s-a intors la casuta unde ii astepta ceaiul din plante aromate care a  fost o adevarata binecuvantare si care i-a mai intremat putin pe cei foarte obositi.

 Dupa cina a inceput seara cantecelor folk, cantate la chitara de Dorel si Adina. Intr-un final oboseala si-a spus cuvantul. Fiecare s-a dus la “casa” lui asteptand sa ajunga in tara lui “Mos Ene”, sa poata visa despre frumusetile vazute si nevazute ale Muntilor Rodnei. Noapte buna.

 

 

13 iunie 2010

Ziua de azi se anunta la fel de calda ca cea de ieri. Cateva persoane impreuna cu Ionica si Ionut se hotarasc sa mearga pe varf. Intre timp ceilalti se apuca sa faca plaja si plimbari in jurul lacului fotografiind multitudinea de flori existenta. La intoarcerea de pe varf s-au strans bagajele, s-a facut curatenia in toate locurile de cazare, un bun ramas de la gazde si s-a purces la drum.

Intoarcerea s-a facut pe la schit deoarece panta este mai lina si exista mai multa umbra pe traseu. Microbuzele au ajuns deodata cu trupa. S-a facut un popas la barul din zona unde s-a consumat cate un suc, o bere rece si o inghetata, dupa care masinile s-au urnit din loc, pornind spre Barsana. Dupa o pauza la Barsana si Mara,

 grupul se opreste si pe Gutai la Hanul Pintea Viteazul unde se racoreste cu inca o bere rece. De aici directia Baia Mare.

Dupa telefoanele si mailurile primite am ajuns la concluzia ca tura a fost reusita din toate punctele de vedere. Felicitari tuturor participantilor, multumiri celor care au condus grupul in siguranta si nu in ultimul rand gazdelor fara de care nu ar fi fost posibila aceasta tura frumoasa. Va asteptam cu drag si in alte ture.

 

This entry was posted on Vineri, Iunie 18th, 2010 at 22:11 and is filed under Munte. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.