Tura in Muntii Rodnei - 13-16 iulie 2010
Pe Estelle Cantala am intalnit-o prima data in 2006 la o sedinta a Clubului de Speologie Montana.
A fost prima ei vizita in Romania. A venit sa lucreze la un proiect pe un circuit turistic in Maramures pentru straini. A fost inceputul unui proiect mare care trebuia dus la bun sfarsit.
In urma cu un an de zile Estelle a revenit in Romania pentru a continua realizarea circuitului in Maramures pentru turistii straini, inceput in 2006. Traseul incepe din Baia Mare si se termina la Cascada Cailor – Borsa Complex dupa zece zile de drumetii prin mai multe localitati din Maramures, localitati incarcate de istorie, cultura si legende.
Ultima portiune din acest circuit este intre comuna Sacel si Cascada Cailor, portiune inca nestrabatuta de frantuzoaica. Avand zilele libere necesare si suportul material, am hotarat sa-l parcurgem in patru zile, timp in care o noapte vom dormi la Cabana lui Tonca, una in Tarnita la Cruce la cort, una la Lacul Stiol iar a patra zi vom cobora la Cascada Cailor.
Hotararea fiind luata am plecat pe data de 13 iulie (numarul meu norocos) spre Dealul Moiseiului cu cursa de ora 7.30. Dupa trei ore de zdruncinaturi si caldura, am debarcat in fata magazinului doamnei Ioana a lui Bozoanca. Am facut aprovizionarea cu legume si fructe si am pornit spre cabana lui Tonca. Pe drum ne-a ajuns din urma masina Parcului National Muntii Rodnei si ne-a dus rucsacurile incarcate pana la cabana. In masina a avut loc si Mihaela care a plecat inainte. O ora si jumatate mai tarziu am ajuns si noi.
Doamna Rozica ne-a facut placinte cu branza si smantana. Au fost o delicatesa.
Dupa pranz am facut o tura pana la Pestera Iza.
Pe drum am cules o plasa de ciuperci pe care am zis ca le facem a doua zi la Tarnita la Cruce.
Ne-am intors la cabana in jurul orei 19.00. Seara am facut la disc cartofi pai cu snitel adus de Ionut si salata de rosii, ardei, ceapa si castraveti. La ora 22.00 s-a dat stingerea. Noapte buna.
14.07.2010
Desteptarea s-a dat la ora 7.00. Spalator, cafeluta de dimineata, pregatirea rucsacului si curatenia in camere ne-a luat aproape doua ore. La ora 9.00 ne-am luat ramas bun de la gazde, cu promisiunea ca ne vom intoarce pe 3 septembrie de ziua lui baciu Tomoioaga. O ultima poza de grup alaturi de cabanieri
si purcedem la drum. Vremea frumoasa ne-a dat avant, asa ca am ajuns repede la curba Romuli unde am dat peste o turma de oi cu doi ciobani si cativa caini.
De la ei am aflat ca sunt din Romuli si au stana sub Varful Raiosul 1807 m. Am facut cateva poze cu ei si am pornit mai departe deoarece “calatorului ii sade bine cu drumul”. In Saua Pietrii am gasit un grup de circa 20-25 de cercetasi olandezi.
Cel putin asa pareau dupa cravatele si camasile purtate de fiecare.
Am luat o pauza de 10 minute dupa care am mers la Taul Muced sa vada si cei care nu au mai fost acolo, “locul sacru” dupa cum imi place mie sa-l denumesc.
Olandezii au plecat spre Batrana iar noi spre tau. Aici am fotografiat planta carnivora Roua Cerului,
am mancat multe afine si am facut cateva fotografii reusite.
am pornit spre platoul Batranei, unde am servit un pranz pe cinste. Pana sa ajungem sus Ionut a gasit cateva ciuperci deosebit de mari pe care le-a imortalizat si de care s-a despartit cu greu.
Dupa pranz am pornit spre Vf. Gropilor. In tarnita Batranei ne-a prins o vreme nu tocmai buna de mers pe creasta.
Descarcari electrice si ploaie marunta de vara.
Ne-am pus pelerinele de ploaie si am continuat sa mergem
cu pasi mari pana aproape de baza Gropilor
unde am scapat de ploaie si de furtuna.
Pe drum am gasit multe izvoare de unde ne-am umplut bidoanele deja goale sau cu apa incalzita. La prima oprire am avut parte de vizita unui ciobanas care ne-a adus o bucata de cas si a cerut in schimb niste bomboane. Noroc cu Marius ca a avut cateva bomboane si un pachet de guma. Dupa schimbul facut ciobanasul a pornit-o spre stana intr-o goana nebuna. Probabil sa se delecteze cu bunatatile primite.
Nu departe de prima oprire am fost atacati de niste caini ciobanesti de toata frumusetea. 
Nici ciobanul nu a putut face mare lucru pana ce nu adat dupa ei cu pietre. Am aflat ca il cheama Jacob si ca este fratele lui Grigore cel pe care l-am cinstit cu bomboane si guma si ca mai au o sora mai la deal, de 13 ani.
O familie de ciobani pe cinste. De mici au inceput sa invete tainele oieritului mai de voie mai de nevoie. Asa e viata aici pe plaiurile mioritice. Toti trei sunt de al lui Motii de pe valea lui Dragos si mai au inca noua frati dintre care cinci plecati in Italia la munca.
Ajunsi la Tarnita la Cruce, am dat peste cateva corturi instalate jos la Lacul Rebra. Turistii fiind galagiosi am hotarat sa ne montam corturile chiar in sa desi afara batea vantul cu putere.
Avem incredere in corturile noastre scumpe. In timp ce pregateam cina am fost vizitat de un cioban din Bistrita condus de vreo sase dulai mari si fiorosi si cateva mioare.
Am aflat ca a inceput oieritul in urma cu 16 ani si ca prima data a fost pe Muntele Gaina in apuseni. Ne-a promis ca maine dimineata la ora 9.00 ne va aduce o bucata de urda. Dupa cateva minute de povestiri, ciobanul a plecat iar noi am servit o supa la plic si o mancare de ciuperci fara smantana. Smantana ramasese la doamna Rozica in “frigider”. Cu toate acestea cina a fost o delicatesa.
Seara ne-a prins la povesti despre lupi si ursi si multe alte intamplari din turele montane. Maine ne asteapta un drum lung si obositor. Noapte buna.
15.07.2010
Dimineata la desteptare am fost intampinati de un soare placut si un cer fara de nori.
Vreme superba care se va transforma peste zi in canicula. In timp ce serveam micul dejun am propus sa facem tura spre Pietrosul Rodnei, deoarece in caz de ploaie, pentru turisti, varianta aceasta ar fi mai buna decat strabaterea intregii creste. Dupa ce am rumegat cele doua variante, am cazut de acord ca este mai bine sa mergem spre Pietrosul si sa dormim la casuta rangerilor daca se poate. Intre timp a sosit si ciobanul nostru cu urda. Nu a vrut sa ia nici un ban sa ca l-am servit cu un ceai de plante naturale si a cerut cateva medicamente pentru stomac. Dupa micul dejun
am strans corturile si am pornit spre Pietrosul.
Colegii mei au ales sa urce pe varfurile de peste 2000 de metri.
Eu am ales traseul de vara care ocoleste aceste varfuri. Ne-am intalnit in curmatura Pietrosului unde mai erau cateva petice de zapada.
In Saua Pietrosului ne-am intalnit cu doamna Sanda Petrutiu si sotul dansei. Tocmai urcasera din Borsa si se pregateau sa coboare pe Valea Repedea. Ajunsi pe acoperisul Carpatilor Orientali – Vf. Pietrosul 2303 m, am servit pranzul care a devenit deja o traditie pentru asociatia noastra. Pe varf am intalnit trei polonezi care vorbeau foarte bine romaneste.
Am aflat de la ei ca au prieteni romani si asa au invatat limba romana. Dupa aproape o ora petrecuta pe varf am pornit spre Lacul Iezer.
Nu am apucat sa coboram decat cateva serpentine ca Mihaela a observat o marmota care facea plaja pe un bolovan. Am pregatit aparatele si am facut o sedinta foto pe cinste.
Cand ne-am plictisit ne-am continuat drumul. Nu dupa mult timp Mihaela a vazut si o capra neagra cu un ied. Alta sedinta foto si film.
Putem spune ca tura a fost reusita chiar din toate punctele de vedere. Rar se intampla sa ai ocazia sa fotografiezi si sa filmezi marmote si capre negre mai ales cu pui.
Dupa o spalatura buna si o cina pe cinste Mos Ene si-a facut aparitia foarte devreme. Ne-am cufundat intr-un somn adanc pana la ora sase dimineata.
16.07.2010
Dupa desteptare, spalator si micul dejun, am strans rucsacurile
Pe traseu am fotografiat o multime de plante caracteristice lunii iulie.
Am luat apa de la izvor si pana la primul magazin nu ne-am mai oprit. Aici am servit cate un pahar cu apa si lamaie, altii cate o bere
si am pornit iar la drum. In jurul orei 13.20 am ajuns in Borsa unde ne astepta masina pentru Baia Mare.
Tura frumoasa, multe fotografii, intalniri inedite cu animale, vreme buna, cam tot ce-si poate dori un montaniard. Speram sa putem reveni in luna septembrie sa incercam sa facem creasta integral, de la Iza la Rodna Veche.
Semneaza: Mihaela,


























