Activitati

Tabara in Italia - 11 - 19 august

August 20th, 2010

Ziua I

Se stie ca in fiecare an Asociatia de Ecoturism “Opaitul Rodnei”, organizeaza cel putin o tabara intr-un munte din Romania. Incepand din anul 2009 am hotarat sa organizam si cate o tabara in afara tarii. Hotararea odata luata a mai ramas sa stabilim locatia.

Colegul nostru Ionut a propus alpii italieni, mai exact zona Crissolo, Citta sul Monte, o zona pe care o stie foarte bine.

Dupa unele afirmatii, numele satului Crissolo vine de la « Criptos » care inseamna “locul ascuns” si « eolo » care inseamna “vant”. In traducere “locul ascuns de vant”, altii spun ca denumirea vine de la cuvantul « crysos » care inseamna “aur”, ce a fost gasit in pestera Rio Martino si pe varful Sea Bianca. O alta varianta ar fi ca vine de la denumirea « Christianorum solum » care in traducere inseamna « pamantul crestinilor ».

Atestarea documentara a satului s-a facut in anul 1150 la 12 aprilie. Datorita faptului ca anul 2009 a fost un an tensionat pentru romanii plecati in Italia, am hotarat sa renuntam la tabara si sa o lasam pentru 2010.

La fiecare sedinta discutam despre echipament, bani, vreme, posibilitati de escaladare a celui mai inalt varf din zona, Vf. Monviso 3841 m. Pana la urma s-a stabilit si data plecarii, 11 august ora 10.

Pregatiti cu cele necesare pentru o tabara de 9 zile, ne intalnim cu totii la locul deja traditional pentru plecarile Opaitului si anume in fata Casei Tineretului.

Am reusit sa ne strangem 14 persoane dintre care 8 de la Opaitul Rodnei, o persoana de la Creasta Cocosului, doua de la Montana si 3 persoane independente de orice club.

Am plecat spre Satu Mare – Petea, granita cu Ungaria. Emotiile sunt destul de mari deoarece avem cu noi si doi minori care speram sa nu aibe probleme la vama. Pana la urma trecem de vama romaneasca si rasuflam usurati. Avem doi soferi cu noi si astfel reusim sa facem traseul pana la Crissolo fara pauze prea multe. Drumul este totusi lung si destul de obositor, astfel ca am ajuns la destinatie abia la ora 10 in dimineata zilei de 12 august.

Ziua II

Locatia taberei se numeste La Citta sul Monte, situata in satul Crissolo, provincia Cuneo regiunea Piemonte si este

o fosta cazarma militara pusa la punct, care acum poate gazdui pana la 200 de persoane. Este dotata cu toate utilitatile si se afla la altitudinea de 1450 m. Suntem primiti foarte bine, datorita lui Ionut, care a lucrat aici timp de patru ani si este foarte apreciat de catre gazde.

Ni s-au repartizat patru camere de la etajul doi. Lasam bagajele in camera si plecam la “Piata della Liberta”, piata care se organizeaza doar in ziua de joi a fiecarei saptamani. Aici poti cumpara pe langa alimente si fructe diverse obiecte de munte, vederi, incaltaminte.

La ora 12.30 s-a dat startul la pranz. Ne asezam la o masa cu 16 scaune si suntem serviti cu mamaliga cu carne de vitel, ceapa rosie fiarta, branza cu sunca feliata si un tip de slanina alba.

Ionut ne invata regula casei, adica la sfarsitul fiecarei mese sa-ti duci vesela la bucatarie si sa scuturi fata de masa. Dupa pranz avem parte de o pauza de doua ore, apoi hotaram sa vizitam Biserica San Chiaffredo.

Biserica poarta numele unui soldat pe nume “Chiaffredo” care a facut parte din “Legiunea Tebea”, invinsa in satul elvetian Saint Maurice din regiunea Martigny nel Vallese in 22 septembrie, anul 286 dC. Biserica dateaza din anul 522 dC. In interior se gasesc zeci de tablouri cu picturi si desene aduse drept multumire de catre credinciosi.

Ziua III

Pentru ziua de azi am ales un traseu de acomodare pentru tura de Monviso de marti dimineata si anume varful Meidassa 3105 m,

primul varf de trei mii pentru marea majoritate dintre noi. Desteptarea se da la ora 5.00. La ora 6.20 pornim spre refugiul Pian del Re situat la altitudinea de 2020 m.

Pe jos se face in jur de doua ore dar noi avand masina facem mai putin de o ora. Dupa ce ne umplem bidoanele cu apa, pornim la drum spre Varful Meidassa 3105 m.

Ceasul arata ora 7.15 minute. Drumul este relativ usor pe prima portiune de traseu. Marcajul turistic italian este format din: doua linii paralele, una alba alta rosie care urmeaza potecile bine conturate. Dupa aproximativ trei ore ajungem la o veche cazarma militara,

unde servim micul dejun pus la pachet de catre gazdele noastre. Pachetul contine: o conserva de carne de vitel, trei chifle albe, doua branze topite, trei bucati de ciocolata neagra amaruie, doua sucuri la cutie, cu pai, o bucata de salam italian, tacamuri de unica folosinta. Apoi pornim spre Vf. Meidassa 3105 m.

Soferii care au urcat pana la inaltimea de 2850 m, la Buco del Viso au coborat la masina. Noi am atins varful la ora 11.45 minute.

Varful este marcat cu o piramida cladita din pietre care are in varful ei o cruce de metal. Am facut o poza de grup si am prins pe cruce doua fanioane cu drapelul Romaniei si cu emblema clubului.

Urcam si pe cele doua varfuri secundare aflate la o distanta de 100 m, dupa care incepem coborarea spre cazarma. Inainte de coborare facem cateva fotografii cu partea franceza. Ne intoarcem la cazarma si pornim spre Colle delle Traversette, 2950 m.

De aici coboram in partea franceza pana la tunelul Buco del Viso, situat la 2882 m, tunel ce face legatura intre Italia si Franta. Constructia tunelului a inceput in anul 1479 si a fost terminat in anul 1480. Marchizul Ludovic al II – lea a folosit acest tunel pentru a se refugia in Franta. In anul 1781 s-a decis deschiderea galerie deoarece era o trecatoare foarte importanta pentru comertul din acea perioada. Intre anii 1998 si 2004 s-a decis folosirea acestui tunel in scop turistic, astfel ca a fost construit un mic loc de popas la intrarea in tunel cu un panou informativ pentru turisti. Pentru traversarea acestui tunel este nevoie de o sursa de lumina. Pe partea franceza fiind versant nordic tot timpul intrarea este semiacoperita de zapada.

Servim masa si pe partea franceza, dupa care ne intoarcem in Italia prin acest tunel lung de 75 de metri, inalt de 2 metri si lat de maxim trei metri.

In tunel am gasit o cutie in care se afla si un carnetel in care am consemnat trecerea noastra pe acolo.

Coborarea pana la masina ne ia putin peste doua ore. Ajungem la Citta sul Monte la ora 18.00, unde facem un dus bun si servim cate un stampel de horinca si cate o bucata de slanina cu ceapa. La cina avem orez cu ciuperci si varza de Bruxelles cu peste. La fiecare pranz si cina avem parte de vin si fructe. Dupa cina o parte dintre noi coboara in sat sa asiste la o lansare de carte si sa asculte muzica ocitana si dansuri specifice acestei zone. Ceilalti somn de voie. Noapte buna tuturor.

Ziua IV

Astazi toata ziua a plouat, asa ca ne-a prins bine putina odihna dupa tura de ieri pe Varful Meidasa 3015 m. Ne petrecem timpul jucand tenis de masa, fusboll sau pur si simplu stand la taifas.

Astazi este “Ferragosto”, o mare sarbatoare pentru italieni. Au fost pregatite zeci de feluri de mancare care mai de care mai apetisante si mai imbietoare.

Mesele au fost asezate tip bufet suedez, ornate special pentru aceasta sarbatoare.

La final am avut parte si de prajituri deosebit de gustoase. Dupa cina am fost invitati de catre gazde la “Ciao Darwin”, un concurs intre femei si barbati, jurizat de catre “Mama Natura”

Stingerea s-a dat la miezul noptii.

Ziua V

Dimineata ne-am trezit sub un cer fara nori. Este pentru prima data de cand suntem aici si putem vedea Varful Monviso 3841 m de la fereastra.

Este ceva extraordinar. Nu iti vine sa crezi ca poate exista asa ceva. Muntii sunt poleiti cu pudra alba dupa ploaia de ieri. Semn ca la inaltime a nins.

Pentru ziua de azi am ales sa mergem la locul numit “Trei dinti”, niste stanci de calcar situate la aproximativ 2000 de metri altitudine.

Ca sa ajungem acolo trecem prin satul Borgo, unde casele sunt construite din lespezi de piatra

si acoperisurile la fel.

Mai sus de satul Borgo dam peste vechiul sat, acum lasat in paragina, un adevarat muzeu in aer liber.

Fiind ultimul din grup am placerea de a studia in amanuntime toata zona. Este ceva incredibil. Zona ma duce cu gandul la casele vechi ale scotienilor pe care le vazusem in filme. Construite din lespezi sudate intre ele cu pamant in loc de beton. Trebuie sa recunoastem ca au dus o viata nu tocmai de invidiat. Am reusit sa intru intr-un subsol si sa fotografiez si interiorul.

De aici pana la “Trei dinti” facem inca o ora. In jurul stancilor, admiram si fotografiem o multime de flori de colt.

Aici servim pranzul din saculetul pus de gazde, facem multe fotografii, iar unii se catara pe stancile din zona. La orele 14.00 coboram spre Citta sul Monte, apoi plecam in sat unde avem parte de un spectacol de dansuri si cantece “ocitane”.

La ora 15.30 pornim spre Pestera Rio Martino,

lunga de peste 500 de metri. La capatul pesterii se afla o cascada inalta de 40 metri. Fiind ultimul, pot sa fotografiez putinele formatiuni existente in pestera.

La iesire coboram pe un alt traseu decat cel de la urcare. Poteca ne scoate chiar la baza telescaunului.

Seara servim cina alaturi de putinii oameni care au mai ramas la Citta sul Monte. Stingerea se da destul de repede, tinand cont ca maine ne trezim mai devreme ca de obicei. Ne asteapta o zi lunga si frumoasa. Noapte buna!

Ziua VI

Desteptarea se da la ora 6.30. Spalator, ultimele pregatiri si la ora 7.30 coboram sa ne luam saculetii cu mancare pentru doua zile. Urmeaza sa mergem pana la Refugiul Quintino Sella, situat la 2640 m altitudine. De aici vom incerca sa ajungem pana pe Vf. Monviso 3841 m.

Vremea este splendida si se anunta la fel si pentru urmatoarele doua zile.

Pornim cu masina spre refugiul Pian del Re situat la 2020 m altitudine. Ajunsi acolo luam apa in bidoane tocmai de la izvorul raului Po,

cel mai mare rau la Italiei. Apa iese de sub o stanca si isi urmeaza cursul spre aval, pana ajunge aproape la dimensiunile unui fluviu. Traseul pe care-l urmam, urca in serpentine

pana la punctul nostru terminus de azi, refugiul Quintino Sella. Traseul este presarat cu lacuri. Primul este Lacul Fiorenza,

urmat de Lacul Chiaretto, un lac cu o apa laptoasa de culoare albastra – verzuie.

De la Lacul Chiaretto pana la refugiu facem mai bine de doua ore. Merita tot efortul. Privelistea este de vis. Refugiul e situat intr-o caldare iar in spatele lui se afla Lacul Grande del Viso

in care se oglindeste o parte din muntele Monviso. Este ceva de neimaginat, superb, ceva ce merita vazut pe viu. Refugiul Quintino Sella, situat la 2640 m, are in componenta mai multe camere pentru cazare, o sala de mese si un bar. Tot la parterul refugiului se afla un geam unde sunt lipite emblemele diverselor asociatii si cluburi care au trecut pe aici. Cu greu gasim un loc pentru emblemele cluburilor noastre.

Este orientat pe directia est – vest. Ajunsi la refugiu servim pranzul din traista dupa care comandam cate un ceai sau bere in functie de preferintele fiecaruia. Suntem cazati intr-o camera cu 21 de locuri.

Fiecare camera are un nume dat dupa marii alpinisti ai locului. Camera noastra poarta numele lui Grassi Giancarlo. La parterul refugiului se gaseste o incapere unde iti pui bocancii si te incalti cu papuci pusi la dispozitie de gazde.

Mirosul iti intoarce nasul pe dos, dar mai bine aici decat in camere.

Dupa ce ne ocupam locurile, plecam sa vizitam imprejurimile. Eu si Ionut urcam putin pe traseul care duce pe Varful Monviso. Poteca urca in serpentine pe o panta inclinata de peste 45 de grade pana la baza stancilor. De aici traseul continua de-a lungul unor maini curente formate din lanturi care permit turistului sa se catere si sa se asigure de ele.

Urcam asa pana la nivelul patru de lanturi, unde realizam ca nu vom putea face acest traseu maine in formatia in care suntem datorita lipsei echipamentului de catarare necesar. Constatam acest lucru si hotaram ca maine sa urcam un alt varf de peste 3000 de metri, si anume Varful Viso Mozzo de 3019 m.

O parte dintre noi servim cina, comandata de la refugiu, altii mancam din “brisca”. Stingerea se da la ora 22.00. Intre timp camera noastra s-a mai umplut cu cativa olandezi.

Ziua VII

Ne trezim pe o vreme splendida. Un rasarit superb

care lumineaza din plin refugiul.

In fata refugiului patru capre ibis incearca sa gaseasca ceva ramasite de mancare.

Reusesc sa le filmez si chiar sa fac cateva fotografii. La un moment dat pleaca spre Vf. Viso Mozzo.

Ne facem paturile, strangem bagajele si coboram la masa. In fata refugiului sunt asezate patru mese unde se poate servi mancarea. Dupa discutii indelungate, incepute seara si terminate dimineata, hotaram sa ne impartim in doua grupe. Grupul condus de Ionut pleaca spre Viso Mozzo 3019 m,

iar eu impreuna cu Andrei si Dana plecam spre traseul care duce spre Monviso.

Grupul s-a reunit dupa trei ore in sa unde am servit pranzul.

Intoarcerea o facem pe acelasi traseu pana deasupra lacului Chiaretto de unde continuam coborarea pe partea stanga a lacului. Din cand in cand auzim cate o avalansa de pietre, desprinse de pe Monviso, datorate dezghetarii rocilor, inghetate peste noapte. Daca te prinde o astfel de avalansa nu mai conteaza daca ai sau nu casca pe cap.

Poteca pe care o parcurgem, coboara pe curba de nivel pe partea stanga a lacului dupa care urca in serpentine pana deasupra Lacului Superior. Aici facem ultimele fotografii cu Varful Monviso.

Este ceva magnific, de nedescris. La reusita fotografiilor contribuie vremea superba si norii albi de pe crestele muntilor. Coboram pana la Lacul Superior, unde grupul se desparte in doua. Portase si cu mine coboram spre Lacul Fiorenza,

iar ceilalti coboara pe la cascada spre izvorul raului Po.

Traversarea cascadei se face asigurandu-te de o coarda, montata de o parte si de alta a ei.

Pe drum fotografiem un crin salbatic,

o planta mai rara pe care a vazut-o Portase. Ne reantalnim cu totii la masina. In parcare sunt zeci de masini din mai multe tari. Lume pestrita care urca si coboara spre Refugiul Quintino Sella.

Ajungem la Citta sul Monte in jurul orei 15.00, facem un dus si fiecare are program de voie. Unii joaca tenis de masa, altii dorm sau stau la bar la o bere, altii pur si simplu merg in sat. Seara la cina primim prepelita si alte delicatese italienesti. Dupa cina iesim la o pizza.

Fiecare comandat cate o pizza, bere sau suc. Preturi bune, local frumos. Pacat ca am servit cina si e cam greu cu pizza.

Maine ne asteapta o zi lunga si obositoare pana acasa. Abia asteptam sa vizitam Venetia. Noapte buna!

Ziua VIII

Dimineata desteptarea este la ora 7.00. Ne facem rucsacurile si coboram la micul dejun. Avem ca de obicei: unt, gem, budinca, cafea cu lapte, ciocolata calda, ceai, paine.

Ne luam ramas bun de la gazdele noastre, care au fost extrem de ospitaliere si pornim spre Venetia. Din pacate ajungem aproape de inserat si nu putem face prea multe fotografii pe lumina.

Seara Venetia este deosebit de frumoasa. Ne imbarcam pe vaporas pana la Piata San Marco unde avem parte de ceva magnific. Cladiri vechi de sute de ani,

terase cu sute de oameni care asculta valsuri nemuritoare cantate de catre orchestre profesioniste. Vitrine luminate, pline de lucruri frumoase.

Toate la preturi cam piperate pentru noi. Facem o poza de grup

si ne cumparam cate o inghetata,

o bere,

vederi sau mici atentii cumparate pentru casa sau pentru cei dragi. Cine nu a fost in Venetia trebuie sa treaca pe acolo neaparat. Este ceva incredibil de frumos.